Intregul sistem in care traim ne spune ca suntem neputinciosi, ca suntem slabi, ca societatea noastra e rea, ca e frauduloasa etc. si asa mai departe. E o mare minciuna gogonata! Suntem puternici, frumosi si extraordinari. Nu exista motiv sa nu intelegeti cine sunteti cu adevarat, incotro mergem. Nu exista vreun motiv ca individul mediu sa nu aiba puteri totale. Suntem niste fiinte extrem de puternice.
In cultura noastra am fost invatati sa remarcam diferentele individuale. Cand te uiti la o persoana vezi ca e luminos, prost, tanar, batran, sarac, bogat…facem aceste diferente dimensionale, le punem intr-o categorie si ii tratam ca atare. Asta pentru ca ii vedem pe ceilalti separat de noi, in modul in care El ne-a separat. Una dintre caracteristicile dramatice ale experientei e cand esti cu o alta persoana si brusc vezi ca e ca tine si nu diferita. Si experimentand faptul ca ce e in tine, e si in mine, pricepem ca exista intelegere. Suntem toti ca unul.
Nu m-am nascut bogat, m-am nascut fiinta umana si am invatat ca intreaga afacere cu cine sunt eu, bun sau rau, de succes sau nu, astea le-am invatat pe parcurs.
Cand puterea dragostei invinge dragostea de putere, atunci in lume va fi pace. (Jimi Hendrix)
Vechile apeluri la rasa, la sovinism sexual si religios pentru a starni fervoarea nationalista, nu mai merg. Se dezvolta o noua constiinta prin care sa vedem Pamantul ca un singur organism si recunoastem ca un organism in lupta cu el insusi e condamnat.
Bill Hicks obisnuia sa isi termine emisiunea cu asta : “Viata e ca o masinuta intr-un parc de distractie. Credem ca e adevarat pentru ca asa de puternice sunt mintile lor. Are urcusuri si coborasuri, fiori si emotii, e foarte colorat, se aude foarte tare si e amuzant un timp. Unii care s-au urcat de mult, incep sa se intrebe, e real sau e doar o masinuta? Apoi si-au amintit si s-au intors la noi, si-au spus : “Nu va ingrijorati. Sa nu va fie frica niciodata pentru ca e doar o masinuta…” si noi i-am ucis pe acei oameni. Am investit mult in aceste masinute. Priveste-mi ridurile de ingrijorare, imensul meu cont bancar si al familiei mele. Asta trebuie sa fie real. E doar o masinuta.
Mereu i-am ucis pe cei buni, care au incercat sa ne spuna asta, n-ati bagat de seama? Am lasat demonii sa zburde liberi. Dar nu conteaza, e doar o masinuta si putem schimba asta cand vrem. E doar o alegere. Fara efort, fara munca, fara slujba, fara economii. Doar o alegere acum! Intre teama si dragoste.”
mai 14, 2008 at 3:19 am
Mi-a placut enorm articolul scris de tine, mai ales ca aud peste tot numai idei care incep cu “nu”…”nu pot”, “nu am cum..”etc…
Am fost acuzata de multe ori de un optimism pueril de cei din jurul meu. Prefer sa vad viata in culori si cred ca totul sta inauntrul nostru, daca vrei ceva poti sa si obtii…totul este sa inveti sa te bucuri de viata, nu ai cum sa ai succes daca traiesti intr-o continua frustrare.
Mi-a placut mult citatul de la finalul articolului, eu am facut alta alegorie de cand ma stiu, cand a venit vorba de viata. Mie mi s-a parut un geam pe care poti sa-l transformi ori intr-un vitraliu de-a lungul vietii ori sa-l lasi sa se murdareasca si sa se zgarie.
Inca odata, frumos articol!:)